Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din întreaga lume, luând viețile a sute de mii de femei în fiecare an. La nivel mondial, în 2020, s-au înregistrat 2,3 milioane de femei cu cancer de sân și 685 mii de decese din cauza acestei maladii. Nici la nivel european cifrele nu sunt mai puțin îngrijorătoare. Tot OMS ne aduce la cunoștință că în 2020, 576,337 de femei au fost diagnosticate cu cancer de sân și 157,111 și-au pierdut viața din cauza acestei boli. Iar cercetătorii de la Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului au estimat impactul pe care îl va avea această boală în 2040 și prezic că până în 2040 povara cancerului de sân va crește la peste 3 milioane de cazuri noi pe an (o creștere de 40%) și la peste 1 milion de decese pe an (o creștere de 50%).
Sistemele de sănătate s-au dezvoltat, din păcate, în ritmuri diferite, și au standarde diferite în ceea ce privește depistarea și combaterea cancerului mamar. În acest sens, vine cu un exemplu pozitiv, rețeaua europeană ONG Think Pink Europe cu programul „Closing the Gap”, prin care își unesc forțele peste 30 de ONGuri din mai multe țări, printre care și comunitatea Run Pink Moldova (care reprezintă R. Moldova), și care doresc să reducă decalajul între practicile din aceste țări. Potrivit OMS, cancerul de sân afectează în mod inegal femeile din țările cu venituri mici: ratele de supraviețuire la 5 ani a cancerului de sân în țările cu venituri ridicate din Europa de Vest depășesc 90%, dar sunt încă în jur de 75% în mai multe țări din Europa Centrală și de Est. Ratele de supraviețuire scad la 56% în Ucraina, țară cu venituri medii, și la 43% în Uzbekistan. Reducerea acestor inegalități în ceea ce privește rezultatele cancerului de sân necesită îmbunătățiri sistematice în ceea ce privește accesul la servicii de calitate și adecvate resurselor.
Datele statistice pentru Republica Moldova indică, conform Biroului Național de Statistică, că pentru 2021, au fost înregistrate 1,123 cazuri (1,102 la femei, 21 la bărbați). Pentru anul 2020, în topul patologiilor oncologice pe țară se regăseau: 1. glanda mamară, 2. trahee, bronhii, plămâni și 3. col uterin. Așadar, cancerul mamar se situează în top și reprezintă cauza principală de deces printre femei. Multe țări investesc în programe de informare, educare și prevenție pentru a reduce numărul de cazuri la nivel național.
Cum stau lucrurile la capitolul prevenție la noi în țară?
La prima vedere totul arată bine și pare că acțiunile factorilor de decizie au în vizor bunăstearea cetățeanului. Dar totuși ne lipsește ceva! În luna martie a anului curent, Ministra Sănătății a semnat un ordin privind “desfășurarea screening-ului mamar prin mamografie digitală mobilă, în anul 2022”. Anterior, unități mobile au fost lansate și în 2018 în cadrul campaniei “Un doctor pentru tine”, care-și propunea să ajungă în câte 6 localități săptămânal. Apare întrebarea firească: de ce avem statisticile de mai sus dacă au fost în atâtea raioane?
La screening au fost invitate femeile cu vârstele cuprinse între 50 și 70 de ani, cu sau fără asigurare medicală. Femeile invitate au putut efectua gratuit screeningul prin mamografie digitală în raionul în care locuiesc. Din ordinul menționat mai sus, screeningul pentru 2022 a fost prevăzut în 12 localități, însă potrivit datelor publicate pe pagina Ministerului Sănătății, s-a efectuat doar în două: în raioanele Strășeni și Călărași, unde au fost consultate peste 200 de femei. Am solicitat de la toate centrele de sănătate date referitor la aceste consultații, dar am primit răspuns doar de la centrul din Taraclia, precum că au fost la control 449 de femei dintre care 33 diagnosticate cu această patologie. Despre efectuarea mamografiilor digitale în celelalte nouă localități, deocamdată nu au fost publicate date.
Deci, încet și foarte anevoios, diagnosticarea precoce a acestei maladii, pare să ia direcția corectă.
Și totuși, cât de roz stau lucrurile în practică?
M-am întrebat prin ce trece o persoană diagnosticată cu cancer mamar și vreau să vă relatez istoria unei paciente (prenumele căruia este unul fictiv pentru a păstra anonimatul persoanei intervievate). Adelina a simțit ceva la un sân, însă, până să afle diagnosticul final, a fost cale lungă, pentru că toți medicii mamologi se află în exclusivitate la Chișinău. Au urmat teste peste teste, 3 puncții, umblat din medic în medic: absolut toți îi spuneau că e un caz urgent, iar timpul e primordial. Ca sa ajungă unde trebuia și la ușile specialiștilor de care era nevoie, a trebuit să apeleze la clasicul „prin cunoștințe”: fini, nași, cumătri. Adelina a avut parte de un tratament lung și greu, care a inclus și o intervenție chirurgicală, iar drumul spre vindecare încă durează. Deși este optimistă, spune că este uimită de atitudinea personalului. Chiar dacă semnezi la momentul internării că nu ai voie sa dai mită, pentru orice procedură și serviciu – care pare că este acoperit de polița de asigurare - mereu trebuie să aibă în buzunar acea „mulțumire”. Avea nevoie de o perucă și o proteză mamară, însă nici nu îndrăznea să întrebe pentru că știe: spitalul nu oferă astfel de accesorii. Zice că se simte marginalizată atunci când nu are o perucă, viața ei socială fiind pusă pe stop. Povestește ca i-ar fi prins bine o discuție cu un psiholog, dar ia-l de unde nu-i! Am întrebat-o dacă a avut un specialist ca să facă exerciții de recuperare după intervenția chirurgicală. “Dar așa ceva există?” mi-a răspuns ea râzând.
Adelina nu a atins încă vârsta de 50 de ani, deci la screening nu a fost invitată. Așadar, dacă în cazul femeilor trecute de 50 de ani se fac anumite eforturi, persoanele mai tinere nu au acces la acest program. Curios, în lume cea mai tânără pacientă diagnosticată cu cancer mamar avea doar 2 ani, iar cea mai tânără pacientă din R. Moldova – 19 ani.
Mă întreb, ce soluții oferă sistemul moldovenesc în acest sens pentru femeile sub vârsta de 50 de ani? O întrebare retorică pentru moment, întrucât nu am găsit informații publice în acest sens. În procesul de documentare a acestui material, mi-am propus să găsesc informații uzuale despre cancerul mamar și ce oferă statul, un ABC al acestei maladii și ghiduri practice, dacă doriți. Am fost surprinsă de lipsa unor astfel de informații de pe paginile atât a Ministerului Sănătății, cât și pe cea a Institutului Oncologic. Este cel puțin alarmant că nu există suport informațional despre această patologie oncologică, care în 2021 a devenit unul dintre cele mai răspândite tipuri de cancer și cauza principală de deces printre femei.
Ce abordare au țările-membre UE?
În inima Europei, în Belgia, unde sunt circa 12 milioane de locuitori, potrivit Fundației Belgiene Împotriva Cancerului de Sân, aproximativ 11,000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer de sân în fiecare an în Belgia. Acest tip de cancer rămâne a fi cel mai frecvent, iar 2,075 de femei și-au pierdut viața din cauza acestuia, potrivit datelor pentru anul 2019. Cifrele plasează Belgia drept țara cu cea mai mare rată a cancerului de sân în rândul populației sale din lume. Din fericire, șansa de a depăși boala este mare în Belgia. Rata de recuperare este de aproximativ 85% și 90% atunci când o tumoare a fost identificată într-un stadiu incipient.
Ce face Belgia diferit de R. Moldova pentru cel diagnosticat cu cancer mamar?
Belgia investește la greu în screening-ul populației. De la începutul anilor 2000, în Belgia există un program național de depistare a cancerului de sân pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 69. O dată la 2 ani, fiecare femeie între 50 și 69 ani, primește scrisoare și este invitată să își facă mamotestul. De asemenea, sunt organizate campanii naționale pentru a conștientiza că această maladie există și face ravagii. Se discută la TV, radio, magazine, companii, în spitale, școli, universități, transport public și desigur, la medicul de familie. În luna octombrie, luna prevenției cancerului mamar, nu ai cum să ratezi sau să nu auzi acest îndemn: Mergi la un control! Asigură-te ca sânii tăi sunt OK!
Mai mult ca atât, se abordează problema la nivel local. Fiecare unitate administrativ-teritorială din Belgia gestionează aceasta la nivel local prin crearea Clinicilor de Sân. Acreditarea care recunoaște o astfel de clinică în Belgia se obține pe baza unui număr de criterii, atât cantitative, cât și calitative. Pacienții trebuie să fie tratați de o echipă de medici din mai multe discipline (abordare multidisciplinară) cu expertiză în acest domeniu. În plus, este necesar un număr minim de operații pe an (150 pe an și cel puțin 50 per chirurg), iar îngrijirea care se oferă este una coordonată între diferiți experți.
Și nu în ultimul rând, pe lângă faptul că oferă acces la foarte multe surse de informații, ușor digerabile pentru pacient, le oferă suport psihologic, recuperare post-operatorie, protezare și reconstrucție a sânului, și accesoriile necesare. Diverse asociații aprobate de spitale sau care activează pe lângă acestea, organizează diferite activități benefice pacientelor sau celor ce au trecut prin această maladie. Și da, toate acestea se fac fără “mulțumiri” sau prin fini și nași.
Așadar, nu ducem lipsă de inspirație și de exemple din alte țări, iar statisticile îngrijorătoare ar trebui să ne motiveze să acționăm. Cu toate acestea, actuala situație legată de prevenția și tratamentul cancerului mamar în R. Moldova ne lasă mai mult cu întrebări decât cu răspunsuri. Pe de o parte, statul își dorește cetățeni activi și implicați, iar pe de altă parte, gafează atunci când vine vorba de protecția sănătății acestora, din cauza carențelor la mai multe niveluri. Sper ca în viitorul apropiat să ajungem să avem și noi o abordare globală față de pacient – pe lângă un tratament medical, să fie ajutat, în timpul și după tratament, să își schimbe stilul de viață, dieta, activitatea fizică și psiho-emoțională, dacă este necesar: aceasta este ceea ce pentru mine înseamnă „medicină integrativă”. Iar în primul rând, s-ar prioritiza prevenția, și nu doar prin screening, dar prin programe ample de informare și educare a populației.
Acest articol este scris de către Adriana Rotaru, fondatoarea Run Pink Moldova, stabilită ân Belgia de 15 ani, pentru proiectul Democrația la Raport, implementat de Fundația Noroc Olanda, împreună cu partenerii săi din Moldova: MentorMe și Comunitatea Plus, cu suportul Fundației Konrad Adenauer Republica Moldova. Mentorat pentru realizarea acestui material a fost oferit de către, Dorina Baltag (Noroc Olanda) și Victoria Căpătici (Diaspora Connect).
