Un material de Anastasia Condruc, Moldova.org

Lucia are 48 de ani și s-a născut într-un sat din nordul Moldovei. De 30 de ani locuiește în Kyiv, alături de soțul ei și cei doi copii. După o noapte petrecută în adăpostul antiaerian, toată familia ei s-a evacuat într-un sat la 80 de km de capitala Ucrainei. Am vorbit cu ea să văd cum a fost evacuarea din Kyiv și cum arată o zi din viața ei acum.

Nimeni nu credea

Lucia povestește despre prima zi de război, 24 februarie. „Era o zi obișnuită. Noi eram pregătiți, pentru că nouă ne spuneau că ei (n.red.: trupele ruse) sunt la hotar. Ne-am trezit la 4:00 dimineața, de la sunetul exploziilor. Se auzeau foarte tare rachetele, foarte aproape.”

Apoi au început să sune telefoanele. Lucia povestește că se auzeau tot mai multe explozii, tremurau geamurile apartamentului, iar la televizor au văzut că e război și Rusia atacă Ucraina. EI au fost preîntâmpinați de către autorități de eventualitatea unui război, însă puțini au crezut că se va întâmpla cu adevărat. „Eu tot pregăteam aceste genți pentru urgențe, dar apoi el desfăceam, nu credeam că poate fi așa ceva.” 

„Apoi pur și simplu am stat în casă, până la prânz. Nu puteam face nimic, nici măcar n-am mâncat. Vedeam la televizor cum au început să împuște la Herson, cum aruncau bombe. Loveau doar obiective militare. Fiica mea locuiește în Hmelnițkîi, acolo tot este un obiectiv. Ea mi-a sunat și mi-a spus că împușcă.”

Adăpostul

După prânz familia a primit un mesaj pe telefon din partea autorităților să caute un adăpost antiaerian. „Ne-am gândit să ne ascundem în metrou, dar acolo deja era plin de lume. Am coborât și am stat vreo 24 de ore acolo. Oamenii veneau și plecau. Și noi pe timpul zilei tot mai ieșeam și auzeam cum împușcă. Noaptea în adăpost încercam să dormim, așa, unii peste alții.”

Puteți citi continuarea articolului aici.