Aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, sancțiunile impuse Rusiei, poziția geopolitică a Germaniei, fezabilitatea planurilor de război a Kremlinului, dar și Republica Moldova au devenit cap de afiș în presa internațională din ultimele zile.

Agenția olandeză de presă NOS a publicat un reportaj de la corespondenții lor internaționali despre cum tematica războiului e prezentată în diferite regiuni ale lumii dincolo de Europa, care divulgă pozițiile geopolitice ale unor state. Corespondentul pentru Africa, cu sediul în Africa de Sud, explică de ce multe guverne africane au rămas neutre în conflict. Pentru Africa de Sud în special, un motiv pentru a rămâne neutru ar putea fi faptul că țara se află în organizația de cooperare BRICS, care include în continuare Rusia, China, India și Brazilia. Pentru alte țări africane, Rusia este un partener major în afacerile militare. Rușii exportă arme pe tot continentul, iar mercenarii și soldații ruși au fost activi în Sudan, Mozambic, Mali și Republica Centrafricană. Corespondentul pentru Asia de Sud a raportat doar India, care a păstrat legături economice puternice cu Rusia. Rusia este principalul furnizor de arme pentru armata indiană, iar la începutul acestei luni cele două țări și-au aprofundat relațiile comerciale după o vizită a ministrului rus de externe. Corespondentul din China relatează că mass-media de stat chineză răspândește în mod activ aceeași dezinformare care poate fi găsită pe canalele de televiziune rusești, precum afirmațiile false ale laboratoarelor americane de arme biologice din Ucraina. De la începutul războiului, China a refuzat să numească mișcarea Rusiei o invazie reală, dar a declarat vag că suveranitatea tuturor țărilor ar trebui respectată. China este împotriva sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, dar se abține de la a trimite Rusiei ajutor militar sau economic. Corespondentul NOS pentru America Latină spune că Brazilia își propune să rămână cât mai neutră. O poziție neutră poate fi găsită și în Mexic și Argentina. Mexic s-a pronunțat împotriva interzicerii Russia Today în Europa, pe care a numit-o cenzură. În Cuba și Venezuela, Rusia este văzută ca un aliat care a ajutat ambele țări atunci când au fost hărțuite de sancțiunile occidentale. Iar corespondentul pentru Orientul Mijlociu notează că opinia cu privire la războiul din Ucraina variază foarte mult de la un stat la altul. În Siria, sprijinul pentru Rusia este limitat la zonele controlate de guvern, în timp ce în zona aflată sub controlul opoziției oamenii simpatizează în mare parte cu Ucraina. La fel ca în Africa, Rusia și-a extins influența ca partener militar și economic cu multe țări. Multe dintre statele petroliere nu sunt pregătite să producă mai mult gaz și petrol acum, când Occidentul sancționează combustibilii fosili din Rusia. În schimb, ei văd noua situație ca pe o oportunitate de a câștiga bani și de a câștiga influență în timp ce încearcă să rămână în relații amicale atât cu Rusia, cât și cu Occidentul.

Pozițiile statelor Uniunii Europene precum și a SUA și relațiile diplomatice ale acestora cu Ucraina rămân subiecte analizate în presa internațională. Relațiile transatlantice a Ucrainei continuă să se întărească. În seara sfintelor Paști a avut loc o întâlnire între președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, ministrul de externe al SUA, Antony Blinken și ministrul american al apărării Lloyd Austin la Kiev. Aceasta este prima întâlnire dintre Zelensky și reprezentanții administrației americane în Ucraina de la începutul invaziei ruse din 24 februarie. Cei doi oficiali au anunțat revenirea treptată a prezenței diplomatice americane în Ucraina și un ajutor militar suplimentar direct și indirect de 713 milioane de dolari. Antony Blinken a anunțat și numirea în zilele următoare a unui nou ambasador al SUA în Ucraina - dna Bridget Brink, actuala ambasadoare a SUA în Slovacia, scrie agenția elvețiană RTS. În schimb, anumite tensiuni au apărut între Ucraina și Austria. Ukrainska Pravda a raportat declarațiile ministrului de externe austriac, Alexander Schallenberg, conform căruia Ucrainei nu ar trebui să i se ofere calitatea de membru al Uniunii Europene. „Ucraina nu ar trebui să i se ofere aderarea la UE”, a declarat ministrul de externe, dar aceasta ar putea adera la zona economică a Uniunii sau se poate menține status quo-ului actual, a raportat publicația austriacă Heute. Aderarea la Uniunea Europeană urmează după ani de dezvoltare a relațiilor Ucrainei cu Occidentul, dar cererea de aderare a fost exprimată după invadarea Ucrainei de către Rusia la sfârșitul lunii februarie. Înaintea acestei invazii și în timpul acesteia, președintele rus Vladimir Putin a citat în mod repetat temerile legate de legăturile mai strânse ale Ucrainei cu Occidentul, mulți indicând spre eforturile de a adera atât la UE, cât și la NATO. 

Publicația austriacă Kronen Zeitung informează că opinia ministrului a stârnit nemulțumiri atât din partea actorilor politici austrieci precum și a Ucrainei. Pentru Schallenberg este important ca regiunea Balcanilor de Vest, care așteaptă să devină membru UE de ani de zile, să nu fie uitată: „Trebuie să fim foarte atenți la semnalele pe care le trimitem și, în al doilea rând, trebuie să fim foarte atenți la așteptările pe care le creăm”, a avertizat Schallenberg. Vădit iritați de declarațiile ministrului de externe, partidul Verzilor se îndepărtează acum de Schallenberg. Purtătorul de cuvânt al politicii externe a Verzilor, Ewa Ernst-Dziedzic, consideră că aderarea la Uniunea Europeană conform prevederilro existene rămâne un obiectiv posibil de obținut pentru Ucraina. Iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei, Oleg Nikolenko, a declarat: „Considerăm această declarație (...) nu este în interesul Europei unite. Astfel de declarații ignoră și faptul că marea majoritate a populației statelor membre fondatoare ale UE sprijină aderarea Ucrainei”, relatează agenția de presă ucraineană Ukrinform. Potrivit Kronen Zeitung pare a fi că a avut de câștigat Rusia: în agregatorul rus de știri news.yandex.ru, care raportează în acord cu autoritățile ruse, declarațiile lui Schallenberg au devenit una dintre cele mai importante știri ale zilei cu zeci de online rapoarte în toată Rusia.

Pe frontul diplomatic se intensifică, de asemenea, relațiile dintre Rusia și Germania. Din reportajul Radio Free Europe aflăm că Rusia a declarat expulzarea a 40 de diplomați germani ca răzbunare pentru măsurile similare luate de Berlin împotriva diplomaților Moscovei. Reamintim că pe 4 aprilie, conform declarațiilor ministrei germane de externe Annalena Baerbock, Germania a expulzat 40 de diplomați ruși ca răspuns la „brutalitatea incredibilă” pe care Kremlinul a dezlănțuit-o în Ucraina după declanșarea unui război împotriva vecinului său pe 24 februarie. Pe 25 aprilie, ministerul rus de externe a declarat că l-a convocat pe ambasadorul Germaniei în Rusia, Geza Andreas von Geyr, pentru a afirma că decizia Berlinului de a expulza 40 de diplomați ruși a fost „o mișcare neprietenoasă”, iar justificarea sa „absolut falsă”. Germania se aștepta la această mișcare, a spus Baerbock, dar a adăugat că „nu este în niciun fel justificată”. Cei 40 de diplomați ruși expulzați în urmă cu trei săptămâni „nu și-au petrecut o zi în serviciul diplomatic în timpul șederii lor în Germania. (...) Mai degrabă, acești oameni au lucrat sistematic împotriva libertății noastre și împotriva coeziunii în societatea noastră de ani de zile” a spus ea într-un comunicat. 

În pofida schimbării drastice a politicii externe germane anunțată la scurt timp după izbucnirea războiului din Ucraina, publicul german pare dezamăgit de rezultate, relatează Euronews. Cancelarul german Olaf Scholz a ținut discursul său istoric, prin care cel mai important a fost planul de a cheltui 100 de miliarde pentru forțele armate germane, care are potențialul de a face din armata Germaniei o forță. Un cercetător la Fundația German Marshall Fund descrie strategia lui Scholz ca făcând cât mai puțin posibil „pentru a nu fi prins de partea greșită a istoriei”. Între timp, Scholz însuși susține că Germania poate lua măsuri decisive doar împreună cu aliații săi, totuși acești aliați par să facă deja mult mai mult decât Germania. Dezbaterea se concentrează în principal pe reticența Germaniei de a trimite arme grele în Ucraina. Un alt cercetător, de la Fundația Körber, sugerează că lucrurile se schimbă în guvernul german, dar nu suficient de repede pentru ca publicul să fie mulțumit. Sondajele de opinie arată că Scholz nu este în prezent în concordanță cu dorințele majorității publicului german, deoarece majoritatea oamenilor ar prefera un embargo total asupra gazului rusesc și furnizarea de arme mai grele Ucrainei. În ciuda criticilor din partea publicului, precum și din partea partenerilor de coaliție, poziția lui Scholz nu pare să se schimbe. Dilema arată situația grea în care se află Germania în acest moment. Un embargo total asupra gazelor rusești ar dăuna industriei Germaniei și pieței de consum privat a gazelor, dar dacă Germania continuă să facă prea puțin, aceasta ar putea duce la conflicte în cadrul coaliției și cu alegătorii.

La subiectul sancțiunilor, un material de analiză al publicației Foreign Policy explică de ce „sancționarea Rusiei nu îl va opri pe Putin”. Atrocitățile din Bucha, Mariupol și alte orașe ucrainene au dus severitatea războiului Rusiei în Ucraina la un nivel cu totul nou și au atras după sine tot mai multe măsuri punitive pentru Rusia. Într-un interval scurt de timp, Rusia a depășit Iranul ca țară cea mai sancționată din lume, iar puterile occidentale planifică noi acțiuni pentru a pune presiune pe economia rusă până în punctul în care Kremlinul capitulează și renunță la campania sa de agresiune militară. Sancțiunile au fost utilizate treptat ca mijloace de guvernare de zeci de ani, Statele Unite fiind cel mai important utilizator al acestor măsuri coercitive. În prezent, cel puțin 24 de țări sunt vizate de sancțiunile SUA, care fie sunt parțiale, fie interzic în întregime comerțul cu o țară, așa cum se întâmplă cu Iranul. Autorul materialului susține că există dovezi ample că sancțiunile devin din ce în ce mai disfuncționale, uneori ajungând chiar să aibă efectul de bumerang. De exemplu: deși Iranul este practic izolat de sectoarele bancare și financiare internaționale, sancțiunile nu au făcut nimic pentru a schimba comportamentul general și politicile guvernului, iar anumite voci sugerează că au produs chiar o contraforță prin radicalizarea comportamentului regional și a priorităților nucleare ale Teheranului. Autorul trasează a paralelă cu Rusia. Rusia este o putere mondială majoră, cu cheltuieli anuale de apărare de 61,7 miliarde de dolari începând cu 2020 și se mândrește cu a doua cea mai mare armată din lume. Își produce propriile arme și exportă o cantitate masivă, inclusiv avioane de luptă, către clienții tradiționali. Sancțiunile draconice și embargourile, oricât de înțepătoare, nu vor aduce în genunchi un astfel de uriaș militarizat precum Rusia, nu o vor descuraja de la alte agresiuni în Ucraina și nici nu vor împiedica ipoteticele sale viitoare acțiuni în Europa, susține autorul. În cazul Rusiei, ceea ce trebuie făcut pentru a se asigura că expediția sa militară chinuitoare în Ucraina se încheie, se bazează pe o combinație de diplomație, excludere și acțiuni legale. Înlăturarea Rusiei din Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite și Consiliul Europei au fost primii pași eficienți. Țările care sunt de acord că acțiunile Rusiei în Ucraina nu pot fi tolerate ar trebui să ia în considerare revocarea imunității diplomatice a lui Putin și a altor oficiali de rang înalt. Apartenența la forumuri internaționale și libertatea de a călători în diferite țări sunt privilegii care găzduiesc o legitimitate substanțială pentru autoritățile ruse și li se pot refuza aceste beneficii dacă lumea acționează în mod concertat. Dacă membrii guvernului rus sunt declarați persona non grata în etape, aceștia se pot confrunta cu consecințe judiciare în străinătate. Acestea sunt câteva dintre opțiunile pe care comunitatea internațională le poate folosi pentru a mustra Rusia și pentru a se asigura că războiul din Ucraina se stinge înainte ca acesta să genereze și alte cicluri de vărsare de sânge. Dacă aceste alternative sunt aplicate cu prudență, Kremlinul își va da seama de costurile continuării războiului. Cu toate acestea, nu ar trebui privite ca o baghetă magică care poate restabili rapid normalitatea într-o lume ale cărei ecuații geopolitice au fost schimbate și care va arăta fundamental diferit în viitor, concluzionează autorul materialului din Foreign Policy.

În pofida puterii militare a Rusiei la care se face referință în materialul de analiză din Foreign Policy, „analiștii occidentali se îndoiesc de fezabilitatea planurilor Kremlinului” elucidează New York Times. Conform analiștilor politici și militari occidentali, lansând o ofensivă în Donbass, trupele ruse „vor putea captura un anumit teritoriu”, dar, potrivit experților, nu vor putea captura pe deplin regiunile Donețk și Luhansk până pe 9 mai. După cum subliniază publicația, forțele ruse, atât în lupta lentă, dar oarecum reușită pentru Mariupol, cât și în încercarea nereușită de a captura Kiyvul, au fost parțial învinse și slăbite serios. Dar în loc să ofere armatei odihnă, întărire și reînarmare, Moscova a lansat o nouă ofensivă în direcția estică. Armata rusă, cred experții, pare să urmărească să pună mâna pe întregul teritoriu al regiunilor Donețk și Luhansk în ajunul zilei de 9 mai, când Moscova va găzdui sărbători anuale dedicate victoriei din al Doilea Război Mondial. Recent, comandantul interimar al Districtului Militar Central al Federației Ruse, Rustam Minnekayev a anunțat sarcinile trupelor ruse în a doua etapă a războiului din Ucraina. Potrivit acestuia, acestea sunt stabilirea controlului deplin asupra Donbassului, sudul Ucrainei, asigurarea unui coridor terestru către Crimeea anexată de Rusia și accesul la granițele Republicii Moldova. Potrivit generalului, capturarea sudului Ucrainei ar permite armatei „să influențeze obiectele vitale ale economiei ucrainene”, precum și să controleze porturile Mării Negre „prin care sunt livrate produse agricole și metalurgice ucrainene” în alte țări. În plus, ar oferi „o altă ieșire” către Transnistria, care se învecinează cu regiunea Odessa din Ucraina. În regiunea Moldovei, care este controlată de separatiștii pro-ruși de mai bine de 30 de ani, potrivit lui Minnekaev, „există fapte de oprimare a populației de limbă rusă”. Comentând declarațiile lui Minnekayev, Andriy Yermak, șeful administrației prezidențiale a Ucrainei, a amintit că „multe dintre planurile Kremlinului au fost distruse de armata și poporul nostru”.

Despre faptul că Republica Moldova este următoarea pe lista lui Putin au raportat mai multe surse din presa internațională. Postul american TV, CNBC, explică telespectatorilor că războiul din Ucraina, „a pus țara fără ieșire la mare a Moldovei, o fostă republică sovietică și una dintre cele mai sărace națiuni ale Europei, într-o poziție precară”. Reportajul menționează că în speranța de a atenua fragilitatea Moldovei, țara a trimis săptămâna trecută un chestionar necesar pentru aderarea la Uniunea Europeană. De asemenea se face referință la declarațiile comandantului rus Rustam Minnekayev conform căruia Moscova vrea „controlul deplin” asupra estului și sudului Ucrainei, astfel Kremlin poate să creeze un „culoar terestru” de la Rusia în est până la Transnistria până la Crimeea. Portatul britanic inews.uk adaugă că amenințarea domnului Putin de a-și extinde războiul în Ucraina vine la o zi după ce președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a semnat o lege care interzice panglica Sf. Gheorghe, un simbol militar negru și portocaliu al patriotismului rus, care a ajuns să simbolizeze agresiunea împotriva Ucrainei, precum și semnele Z și V folosite de forțele armate ruse pentru a-și marca vehiculele. Postul american NBC News citează experți moldoveni în acest sens. Potrivit colonelului Rosian Vasiloi, fostul șef al Poliției de Frontieră a Republicii Moldova, forța paramilitară a Transnistriei este înarmată, aprovizionată și supravegheată de Rusia, iar regiunea este subvenționată cu gaz rusesc, electricitate și programe sociale precum pensiile. „Sunt tovarăși aici care așteaptă să fie împuterniciți”, a spus Anatolie Golea, jurnalist politic și fondator al agenției de știri Infotag, referindu-se la politicienii pro-Kremlin din țară. Majoritatea transnistrenilor pro-Kremlin cred că vor prelua controlul asupra regiunii separatiste, cu o populație de peste 450.000 de locuitori, fără invazie sau ocupație, ci pur și simplu prin schimbarea puterii, a spus el. Publicația austriacă Kronen Zeitung conchide într-un material la acest subiect că pericolul de război pentru Republica Moldova devine iminent. Acest argument este explicat cu referință la doctrina lui Putin, care justifică acțiunea sa militară oriunde este în pericol o populație de limbă rusă – de altfel, unul dintre argumentele care au dus la invadarea Ucrainei.

Acest material este realizat de Fundația Noroc Olanda și distribuit partenerilor săi media.
 

Sursa foto: Financial Times