Când mă gândeam la familiile de moldoveni care au emigrat, mă gândeam și la copiii lor ca făcând parte din „diasporă”. Situația e însă mai nuanțată. Unii copii s-au născut în țările-gazdă sau au emigrat de mici, și pentru ei, Moldova nu mai este acasă. Deși nu există date exhaustive, conform statisticilor din 2019, 2465 de copii au emigrat împreună cu părinții în perioada 2014-2018.

Am rugat părinții care locuiesc în alte țări să mă ajute să aflu ce înseamnă Moldova pentru copiii lor, cu ce li se asociază, cum văd ei această țară și ce amintiri au legate de ea. 

1. Bunicii și rudele
Aproape toți părinții cu care am discutat mi-au spus că pentru copiii lor, Moldova înseamnă în primul rând bunicii și rudele. Mulți copiii nici nu se consideră moldoveni, ci englezi, germani, danezi, italieni, spanioli… Deși majoritatea cunosc româna, o vorbesc în primul rând cu bunicii din Moldova. 

Mama unui copil de 6 ani, care locuiește în Italia de la vârsta de 2 ani, mi-a povestit că copilul ei începe să înțeleagă că bunica e din Moldova, dar el nu-și amintește țara. Și bunica locuiește cu ei în Italia și îi povestește că au plecat din Moldova pentru că acolo nu sunt bani și nu ar fi putut să-i cumpere ce-și dorește. 

2. Bucatele moldovenești
La fel ca adulții, și copiii asociază Moldova cu mâncarea. Zeama, mămăliga cu brânză, peștele prăjit, sarmalele, clătitele și colțunașii – toate se regăsesc în preferințele copiilor. Totuși, spre deosebire de adulți, nici unul nu a pomenit de bomboanele Bucuria. Încep să mă întreb și eu dacă nu cumva Bucuria sunt cele mai bune bomboane din lume pentru că au gust de nostalgie…

Și lucrurile mai neobișnuite le rămân copiilor în minte...

Continuarea materialului poate fi citită pe moldova.org