Când am sunat-o pe Alina, luase o pauză de la învățat. Mi-a arătat cărțile, în daneză toate, din care studiază pentru un proiect. E studentă pentru a doua oară și urmează să devină asistentă medicală. Cei doi copii ai ei sunt la grădiniță, iar Alina are liber de la muncă pentru că e în sesiune. 

Am aflat de ce a emigrat, cum s-a integrat în societatea daneză, cum a trecut de la activistă civică la candidată pe listele unui partid la alegerile locale. 

Multă muncă + salariu mic = emigrare
Alina a studiat psihopedagogie în Moldova. Împreună cu soțul ei, a lucrat din 2010 până în 2014 la o companie de distribuire a echipamentelor medicale. „În Moldova, simțeam că pentru a fi bună la lucru, trebuia să mă dedic 24 din 24”, spune Alina. Fiind consultantă, Alina oferea asistență clienților timp de 9-10 ore, iar restul orelor și zilelor libere le dedica studierii produselor companiei la care lucra. 

Salariul de 5000 de lei i se părea suficient cât timp locuia cu părinții, dar când s-a mutat împreună cu soțul și au început să plătească chirie și facturi, și-au dat seama că nu prea le ajung banii. În plus, își doreau o familie, un echilibru între viața personală și profesională. Voiau o casă a lor, o mașină și nu așteptau să le primească de la părinți. 

În 2014, au hotărât să plece în Danemarca și să încerce un alt stil de viață. Au luat cei 2000 de euro pe care i-au adunat în 4 ani de muncă în Moldova și au plecat. În Danemarca, au înțeles că banii ăștia sunt aproape nimic.

Au ales să muncească la o fermă, pentru că sora Alinei era deja angajată acolo. La fermă, Alina îngrijea viței și lucra la muls vacile. Asta a fost cea mai grea muncă fizică pe care a făcut-o vreodată. „Înainte să vin aici, sora mi-a spus că eu stau acolo, în Moldova, cu manichiură, cu păr făcut, cu machiaj, și că nu era sigură dacă o să mă descurc. I-am spus că eu nu mă tem de lucru, noi suntem din familie simplă”, povestește Alina.

Salariul la fermă era de 10 euro pe oră. „Eu atâția bani n-am avut niciodată în viață! Eram gata să lucrăm și ore extra, și în weekend”, își amintește Alina. Pe parcurs, au înțeles că acești 10 euro, din care plăteau 38% taxe și impozite, nu sunt chiar atât de mulți. Ea povestește că atunci i s-a schimbat modul în care percepe banii – chiar dacă și în Moldova se plătesc impozite mari, multe dintre cunoștințele ei primeau o parte din salariu în plic sau calculat deja venitul net, astfel că nici nu conștientizau cât de mult se duce pe taxe. 

Însă lor le-a plăcut stilul de viață în Danemarca și, după un an de muncă acolo, au decis să rămână.

Continuarea articolului o puteți citi pe www.moldova.org