Elena Demian a venit pe lume într-o familie de oameni gospodari din satul Sagaidac, raionul Cimișlia. Aici a avut parte de o copilărie fericită, plină de iubire și căldură. Cel mai bine își aduce aminte de toamnele din Moldova, de culesul poamei sau de coptul cartofilor pe rug. Nu a uitat de momentele frumoase petrecute alături de colegii de clasă și de bunul diriginte din sat. Elena descrie această perioadă ca fiind atît de minunată, încât crede că va pompa din ea pozitivism și optimism pe tot parcursul vieții sale.

Povestea de emigrare a Elenei, se aseamănă cu ale multora dintre noi. Realitatea din țară a determinat-o pe tânăra moldoveancă să plece de acasă în căutarea unui viitor mai bun. Chiar dacă motivele financiare și profesionale au jucat un rol important, ele nu au fost catalizatorii acestei decizii. Cehia a fost o alegere conștientă: să fie o țară aproape de casă, de părinți, de rude și de prieteni. 

Totuși, această mutare a fost una dificilă din punct de vedere psihologic. „Atunci cînd rămîi singur în fața atîtor lucruri și situații noi, ești mult mai predispus să cedezi psihic”. Elena însă, a dezvoltat un nou soi de tărie de caracter, care a ajutat-o să treacă peste greutăți în etapa respectivă a vieții ei. Astfel a cimentat calități precum încăpăținarea sănătoasă și ambiția de a reuși. Cehia a uimit-o prin comportamentul și eticheta oamenilor. „În Cehia, străini te salută și îți zâmbesc. Îmi place totul în țara acesta”, spune tânăra.

Înainte să devină directoarea casei de copii din localitatea Kralupy nad Vltavou, Elena a avut o mică afacere, pe care a inițiat-o alături de un partener ceh. Iar timp de 10 ani, a gestionat un magazin de produse moldovenești. Pedagog de profesie, fiind absolventa Universității de Stat Ion Creangă din Chișinău, Elena și-a dorit însă nespus de mult să revină la activitatea didactică și i-a reușit acest lucru în 2018. A depus documentele pentru poziția de directoare și deși erau cinci aplicanți pentru același loc de muncă, cu multă perseverență și muncă cinstită a reușit să îl obțină. „Cred ca am câștigat simpatia comisiei cu firea mea deschisă și cu optimismul pe care l-am moștenit de la taică-meu”, spune tânăra.

Iar dacă vorbim despre ce o motivează cel mai mult în acest rol, Elena menționează rezultatele pozitive și progresele vizibile pe care le vede la copilașii ei minunați. „Îmi place să văd copiii noștri fericiți, liniștiți, cu rezultate bune la învățătură, la concursuri de talent, sau performanțe sportive. Știu că nu pot înlocui o mamă, fiindcă mama e una pe pământ. Dar dacă pot să schimb viața unui copil părăsit spre bine, ca să devină un om cinstit și integru, atunci mă simt împlinită”, ne împărtășește tânăra.

Din punct de vedere financiar, statul ceh sprijină instituțiile, care au în grijă copii orfani, ce nu au fericirea de a crește în familiile lor biologice. Totuși, Elena este în continuă căutare de donatori, pentru a acoperi toate necesitățile prevăzute și neprevăzute presupuse de îngrijirea acestor copii. Scopul ei este să le poată oferi un pic mai mult decît strictul necesar, din acest motiv pe lista figurează diverse călătorii și multe alte experiențe interesante, care să le îndulcească copilăria. “De exemplu, anul acesta soarta mi-a trimis un donator foarte generos. Cu ajutorul lui, am trimis 20 de copii la mare în Bulgaria. Pentru prima dată în viață, copiii mei au văzut marea.”, spune cu mândrie directoarea dedicată trup și suflet acestei cauze. 

Deși nu s-a ivit încă o oportunitate de colaborare, Elena și-ar dori sa colaboreze cu autoritățile din Republica Moldova. Un schimb de experiență și practici în domeniu ar fi posibil de organizat. „Cu siguranță avem multe de învățat unii de la alții”, spune tânăra. 
De asemenea, Elena și-ar dori o interacțiune mai activă cu moldovenii stabiliți în Cehia, cu scopul de a stabili aici relații de reciprocitate, colaborare și sprijin reciproc între co-naționali. „Noi, moldovenii, trebuie sa arătam, că suntem un neam bun, plini de oameni curajoși, muncitori și gospodari”, încheie tânăra.

Deși dorul de ființele dragi din Moldova este apăsător, viața poate fi trăită frumos oriunde. „Decorul nu are nici o importanță, esențială este intensitatea cu care trăim”, subliniază Elena spre finalul discuției.

Sursa materialului: Moldoveni.cz

Autor: Victoria Donu

Editor: Anna Hodinitu