Competențele pe care le obțin studenții la universitate devin standardul de măsurare al calității serviciilor educaționale, mai ales când e vorba de angajare în câmpul muncii. Or aceasta este una din misiunile de bază a universităților. Universitățile moderne sunt conștiente că trebuie să-și ajusteze cursurile astfel încât să le ofere utilitate practică pentru că piața muncii este într-o continuă schimbare și dezvoltare. Cât de pregătiți sunt totuși studenții moldoveni pentru a fi antrenați în câmpul muncii și a deveni cetățeni activi economic și contributori la dezvoltarea țării? Și în ce măsură sunt universitățile aliniate la cerințele pieței?
În R. Moldova, au fost implementate o serie de inițiative focusate pe îmbunătățirea calității studiilor superioare, printre care: Planul național de acțiuni privind asigurarea calității învățământului superior din Republica Moldova pentru perioada (2021-2023), Manualul Operaţional al Programului de Îmbunătățire a Învățământului Superior, Specializarea Inteligentă în condițiile Republicii Moldova, Învățământ dual la UTM și ASEM, Universități moderne pentru o dezvoltare sustenabilă. Cu toate acestea, sistemul de învățământ superior continuă să se confrunte cu o multitudine de lacune: de la discrepanțe dintre piața muncii și sistemul educațional indicate în Raportul de evaluare intermediară a Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2020”, la descreșterea de la an la an a numărului de studenți înscriși în cadrul instituțiilor de învățământ superior, până la ponderea mică de implicare a studenților până la 25 de ani, care fac cercetare (doar 2,6%).
Ce își doresc studenții?
În urma participării la Târgul de Joburi din ediția de toamnă 2022, am avut ocazia să intervievez studenții participanți la eveniment. Din perspectiva studentului, unde 60% din respondenți erau foști absolvenți, iar ceilalți licențiați, am identificat că la majoritatea nu le era atât de greu să găsească un job după profil. Contribuția mediului universitar (58%) pentru sporirea angajabilității a fost în mare parte prin stagii și oferte de muncă directe. În general, mai toți absolvenții au pledat pentru: cunoștințe practice, actuale; continuitatea perfecționărilor în carieră prin universitate, dar și cooperativitate cu alte generații de studenți. Așadar iată ce au subliniat ei în mod specific:
• 90% din respondenți își doresc ca programele de studiu să conțină mai multă practică decât teorie.
• 10% au menționat că ar vrea să aibă mai multe cursuri la alegere.
• 58% ar dori să aibă profesori practicieni.
• 25% ar vrea ca universitatea să le fi oferit posibilitatea unui portofoliu ori vreo modalitate de a fi dobândit la absolvire acel minim an de experiență cerut de obicei de angajatori.
Dincolo de aceasta, studenții și absolvenții au oferit și o serie de soluții pentru ca învățarea academică să fie cât mai utilă:
• 55% din studenți sunt pregătiți, în cazul că ar excela ca profesioniști, să devină parteneri în transferul cunoștințelor/ inovațiilor între business și universitate.
• 33% ar fi fost cointeresați în a deveni coordonatori de stagii.
• 12% ar fi revenit ca formatori academici.
De asemenea, mulți studenți au așteptări și față de angajator și anume - mai multe șanse de creștere și perfecționare (72%). Doar 28% solicită mai mulți bani decât oferta salarială pe piață, fapt care sugerează interesul către educația de-a lungul vieții, cu condiția ca acea cunoaștere academică să fie practică ca: intenție, atenție, retenție și pe partea de educabil, nu doar ca ofertă a educatorilor.
Care e poziția angajatorilor?
Am intervievat în cadrul târgului de cariere și mai mulți reprezentanți ai angajatorilor cu privire la opiniile lor despre nivelul de pregătire, competențele și performanța studenților. În mod deosebit, 73% consideră că studenții sunt pregătiți doar cam 20% pentru încadrare rapidă la un job; 13% îi consideră nepregătiți iar 26% consideră că procentajul variază în dependență de post, angajament. Aceștia au evidențiat că cele mai mari provocări pe care le întâlnesc în procesul de recrutare a tinerilor sunt:
• mai mult de jumătate din absolvenți au imediat ambiții prea mari raportate la abilități.
• majoritatea au prea puține abilități practice.
• reținerea celor formați este pe termen scurt.
Pentru a micșora gradul de incompatibilitate între tinerii absolvenți și necesitățile de pe piața muncii, angajatorii oferă următoarele oportunități:
• 50% integrează absolvenți ca noi angajați prin interacțiune cu colegii.
• 36% oferă platforme organizaționale pentru învățare.
• 14% oferă stagii plătite sau sesiuni de instruire.
Întrebați despre gradul de feedback constructiv dintre angajatori și universitate pe partea de îmbunătățire a performanțelor studenților, respondenții au considerat că acesta este mediocru:
• 46% au răspuns că nu li se cere feedback sau nu au parteneriate cu universitatea.
• 33% participă ca reprezentanți în cadrul autorizării/ acreditării programelor de studii
• 21% mai participă la mese rotunde privind contracte și alte negocieri.
Mai mult ca atât, 82% dintre angajatorii intervievați au menționat că sunt foarte puțin/ deloc implicați în reformele privind Programul de îmbunătățire a Învățământului Superior. Cu toate acestea, angajatorii s-au arătat dispuși să vină cu inițiative în acest sens. De exemplu, 46% sunt gata să îi formeze specific pe studenți, 35% vor să țină o evidență a practicilor stagiarilor ca continuitate, iar 19% sunt dispuși să valorifice abilitățile lor prin proiecte.
Ce pot întreprinde studenții pentru a-și spori șansele de angajare?
Așadar, ținând cont de ceea ce oferă mediul academic și de ceea ce solicită piața muncii în prezent, studenții ar trebui să-și adapteze prioritățile de învățare în așa fel încât să-și sporească șansele de angajare.
Pas 1: diversificarea competențelor prin stagii de practică: conform regulamentului programelor de studii sunt obligatorii stagiile de practică. Sumativ, de-a lungul anilor, această experiență practică, devine acel minim an de experiență pe care majoritatea angajatorilor îl cer. Mai mult ca atât, studenții pot obține și un portofoliu cu recomandările respective din partea coordonatorilor de stagii dar și a profesorilor.
Pas 2: implicarea în proiecte de cercetare / de laborator, la universități, companii sau organizații non-profit. Atunci când realizează lucrări individuale, studenții trebuie să gândească din perspectiva continuității, tranzacționării abilităților spre ceva integrabil - fie și ca părți de studiu ale tezei de licență de la sfârșitul anilor de studii, care în final ar putea fi o contribuție teoretico-practică la compania unde de mai multe ori au desfășurat stagii de practică. Aceste proiecte de cercetare/laborator, atunci când sunt conectate cu necesitățile companiilor sau organizațiilor le pot spori rata angajării.
Pas 3: investirea în limbi străine: după cum recomandă universitățile de peste hotare, a cunoaște o a doua (sau a treia) limbă ajută studenții să se evidențieze pe o piață competitivă a locurilor de muncă. Indiferent de postul de muncă pe care și-l dorește absolventul, organizațiile devin din ce în ce mai internaționale, așa că stăpânirea unei limbi de circulație internațională, cum ar fi engleza, spaniola, franceza, germana, araba sau chineza, va oferi adesea un avantaj.
Acest articol este scris de către Maria Mogîldea, doctorandă la școala doctorală Științe ale Educației, USM, pentru proiectul Democrația la Raport, implementat de Fundația Noroc Olanda, împreună cu partenerii săi din Moldova: MentorMe și Comunitatea Plus, cu suportul Fundației Konrad Adenauer Republica Moldova. Mentorat pentru realizarea acestui material a fost oferit de către Dorina Baltag (Noroc Olanda) și Victoria Căpătici (Diaspora Connect).
