Adam Smith în lucrarea sa “Avuția Națiunilor” menționa ”avuția unei națiuni depinde de aptitudinile și judecata muncitorilor săi și de procentul din populație care este angajată în munca productivă”. Conform datelor statistice din ancheta forței de muncă a Biroului Național de Statistică, în raport cu statutul activității curente a tinerilor din Republica Moldova, 4 din 10 tineri sunt ocupați, iar 6 sunt inactivi.
Mă întreb dacă o fi problema lipsei locurilor de muncă? Sau studiile de acasă nu dezvoltă suficient capacitățile tinerilor pentru eventuala angajare? Din discuțiile purtate cu tinerii absolvenți, pare că neîncrederea în sistemul de învățământ și capacitatea lui de a asigura un loc de muncă acasă este un factor puternic care provoacă exodul de talente din Republica Moldova, care în final aleg să-și facă studiile în afara țării.
Presa din țară ne explică că tinerii motivează alegerea studiilor peste hotare prin faptul că în țara noastră acestea sunt prea teoretizate, există puțină practică, iar cercetarea e aproape inexistentă. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2021, învățământul superior a fost absolvit de către 14,1 mii de persoane, dintre care 61,9% au obținut diploma de licență, iar 38,1% diploma de master sau cea echivalentă cu acest nivel. În general, în ultimii cinci ani, numărul absolvenților de liceu care aleg să-și facă studiile peste hotare a crescut. Corelat cu scăderea numărului de studenți, a scăzut și numărul de absolvenți de la un an la altul, mai cu seamă la licență (comparativ cu 2017, numărul studenților care au absolvit în 2021 a scăzut cu 35%).
Conform unui sondaj realizat printre participanții (tineri absolvenți) Târgului de Joburi de la Chișinău din această toamnă, tinerii își doresc ca ceea ce învață să reflecte realitatea în care trăiesc: cunoștințele căpătate în timpul facultății să fie ușor de aplicat post universitate, mai multe cursuri practice și acces la profesori practicieni.
Apare întrebarea firească: de ce ai investi atâția ani în studii ca după finalizarea lor să nu fii eligibil pentru ceea ce oferă piața muncii?
Tinerii în câmpul muncii: sabie cu două tăișuri?
Ce se întâmplă în cadrul universităților din Regatul Țărilor de Jos, unde locuiesc? Aici studenții sunt echipați nu doar cu cunoștințe dar și cu competențe care-i pregătesc, indirect, pentru piața muncii. De exemplu, la fel ca la noi în țară, aceste instituții oferă studenților oportunități de a participa la luarea deciziilor în cadrul universităților, prin participare activă în cadrul organizațiilor studențești. Diferența este că aceasta nu este doar pro-forma. Aceste organizații contribuie la îmbunătățirea cursurilor prin a aduce în atenția cadrelor didactice, necesitățile studenților, care sunt luate în considerație și curricula universitară este, astfel, îmbunătățită. În aceeași ordine de idei, există și consilii universitare. Membrii consiliilor universitare reprezintă atât profesori, cât și studenți. Studenții au drept de vot la bugetul universității și alte proiecte strategice, iar rapoartele și documentele aferente ședințelor consiliului pot fi găsite pe website-ul universității. Pentru a înțelege magnitudinea a ceea ce scriu vă dau exemplul consiliului universității TU Delft, unde consiliul are dreptul de consimțământ asupra bugetului universității de 680 de milioane de euro! Aceasta, de asemenea înseamnă, că studenții, aleși în aceste consilii sunt pregătiți cu cunoștințe și competențe în diverse domenii precum politici publice, procesul de luare a deciziilor, bugetare, management de proiecte, comunicare și altele. Cum sună asta? Modern, democratic și necesar unui stat care își creează tineri specialiști întru dezvoltarea economică și socială a țării pe termen lung, așa-i?
Totuși, incluziunea tinerilor în câmpul muncii, în continuare, nu trebuie să fie doar responsabilitatea universităților, dar și a statului. Acest subiect este o provocare majoră și pentru Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Pare să fie că un rol în acest sens îl au nu doar universitățile dar și piața muncii. Conform Programului de ocupare a forței de muncă pentru perioada 2022 – 2026, toți indicatorii pieței muncii din țară au o valoare joasă, comparativ cu țările din regiune, fapt care denotă o slabă funcționare a pieței muncii. Problema identificată de program este că “piața muncii din Republica Moldova nu este atractivă pentru forța de muncă locală și înregistrează dezechilibre majore între cererea și oferta de forță de muncă atât în aspect de competențe, cât și în aspect de medii de reședință”. În continuare avem grad de ocupare redus al tinerilor specialiști, lipsa personalului calificat și ofertă redusă a locurilor de muncă, ceea ce accentuează nesiguranța unui tânăr că va fi angajat și va avea o traiectorie clară în ceea ce privește dezvoltarea lui ca specialist.
Reforma educației: quo vadis?
Anul acesta, Ministerul Educației a venit cu o reformă nouă care până în 2030 are la bază două elemente cheie ce definesc o instituție modernă și inovativă a sistemului de învățământ superior: predarea bazată pe cercetare și cercetarea bazată pe predare. Ce înseamnă asta? Metoda investigării/ cercetării oferă tinerilor posibilitatea unei abordări personalizate a temelor de studii. Profesorul devine un facilitator și cadrul didactic care stârnește curiozitatea, studentul e cel care caută, descoperă, evaluează și dă mai departe. Aceasta pare să vină aproape de metodologia problem-based learning (PBL) implementată de mulți ani la Universitatea din Maastricht, care oferă aceasta modalitate de învățare axată pe probleme. PBL presupune că studenții lucrează în grupuri mici la seminare, participă la cursuri practice și împreună trebuie să găsească soluții pentru problema pe care o studiază. Așadar, PBL este o modalitate activă de învățare care vă oferă o mai bună reținere a cunoștințelor, îmbunătățește motivația și încurajează dezvoltarea abilităților esențiale pentru piața muncii în secolul XXI.
Deși reforma pare să fie pozitiv intenționată, problema discrepanței dintre oferta universitară și piața muncii rămâne. Și, după cum menționează unii rectori, cadrul legal nu este adaptat, resursele financiare alocate universităților și îndeosebi cercetării sunt minime. Cercetările la acest subiect, indică, că în R. Moldova „absolvenții sunt puși de multe ori în situația, ca la finalizarea studiilor, să conștientizeze că nu dispun de abilităţile şi competenţele de care au nevoie pentru viitoarele lor cariere.” Aceasta se datorează, printre altele, faptului că deși universitățile îmbunătățesc gradul de angajare al absolvenților săi, programele universitare sunt prea lente în anticiparea sau adaptarea la nevoile pieței. Aceste studii din 2019 vin doar să confirme evaluările Băncii Mondiale din anii precedenți (2016) care a evidențiat că în Moldova, mulți studenți rămân a fi detașați de piața forței de muncă, iar unul dintre factorii evidențiați este necorelarea competențelor studenților cu necesitățile companiilor.
Anume în aceste circumstanțe tinerii pleacă. Viitorul Republicii Moldova ține în mare parte de investiția în educație ca element primordial de dezvoltare a economiei statului, asigurând echilibrarea cadrului educațional cu cel ce ține de piața muncii. Potențialul intelectual al țării noastre are nevoie de schimbări astăzi, nu mâine - azi avem nevoie de programe de studii și spații modernizate, de un mediu academic propice dezvoltării, care să fie în pas cu inovațiile zilei.
Acest articol este scris de către Natalia Brînza, economist, membră a fundației Noroc Olanda pentru proiectul Democrația la Raport, implementat de Fundația Noroc Olanda, împreună cu partenerii săi din Moldova: MentorMe și Comunitatea Plus, cu suportul Fundației Konrad Adenauer Republica Moldova. Mentorat pentru realizarea acestui material a fost oferit de către Dorina Baltag (Noroc Olanda)
