După izbucnirea războiului din Ucraina, țările occidentale și-au canalizat eforturile pentru a sprijini eforturile defensive ale Ucrainei. De-a lungul timpului, ajutorul s-a schimbat de la impunerea de sancțiuni Rusiei și livrarea de provizii medicale în Ucraina, la livrarea unei diversități de armamente, cu excepția celor mai grele. În acest context, presa internațională evidențiază cum războiul lui Putin din Ucraina intră într-o spirală globală a consecințelor imprevizibile care îi afectează pe toți.

Mass-media relatează despre eforturile diplomatice și de securitate a statelor care susțin Ucraina, dar și cum acestea utilizează războiul din Ucraina. Unii lideri occidentali încearcă să transforme eforturile de sprijin ale guvernelor pe care le conduc în mărturii ale guvernării lor de succes. Într-un articol intitulat „A ajutat Brexit Marea Britanie să ajute Ucraina?”, publicația Politico relatează despre modul în care Brexiterii și actualul prim-ministru al Regatului Unit, Boris Johnson, încearcă să combine eforturile sale pentru Brexit și sprijinul guvernului său pentru Ucraina într-o poveste de succes pentru publicul britanic. De la începutul războiului, Regatul Unit a căutat să joace un rol de lider în sprijinirea efortului de război al Ucrainei, trimițând arme, luând o linie dură cu privire la exporturile de combustibil rusești și reducând tarifele de import pentru mărfurile ucrainene. Cu toate acestea, când vine vorba de boicotarea combustibililor fosili din Rusia, Marea Britanie a fost într-o poziție avantajoasă comparativ cu majoritatea țărilor europene, deoarece doar o foarte mică parte din importurile sale de petrol și gaze proveneau din Rusia. Scepticii susțin în continuare că Londra nu a reușit să instituie un sistem de adăpostire a refugiaților ucraineni și a luat mult prea mult timp pentru a sancționa oligarhii ruși și bunurile lor în Marea Britanie. Cu toate acestea, în ceea ce privește reducerea tarifelor la importurile ucrainene, Marea Britanie a fost de fapt cu un pas înaintea UE. Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky l-a lăudat pe Boris Johnson pentru că „a ajutat mai mult” decât alți lideri și i-a condamnat pe unii membri ai UE – în special Germania – pentru că nu au făcut suficient pentru a opri cumpărarea de petrol și gaze rusești. Brexiterii care sunt membri ai actualului guvern britanic susțin că mare parte din ceea ce Marea Britanie a reușit să facă atât de repede nu ar fi fost posibil dacă Marea Britanie ar fi fost încă membră a UE. Acest lucru are sens, potrivit șefului grupului de reflecție „Marea Britanie într-o Europă în schimbare”, deoarece guvernul trebuie să le demonstreze alegătorilor că Brexitul a fost o mișcare bună care a redat Marii Britanii suveranitatea sa. Cu toate acestea, există și voci care spun că accentul pus pe războiul din Ucraina este folosit doar de guvern pentru a ascunde scandalurile interne, cum ar fi petrecerile de izolare care încalcă legea din Downing Street și o criză a creșterii costului vieții.

În Balcani, devine mai explicită poziția Serbiei. Reamintim că în edițiile precedente a sintezei presei internaționale am explicat cum după invazia Rusiei în Ucraina, Serbia a susținut o rezoluție a ONU de condamnare a Moscovei, dar nu s-a alăturat sancțiunilor internaționale. Președintele sârb Aleksandr Vucic a afirmat că declarațiile președintelui rus, care a comparat situația Kosovo cu recunoașterea independenței republicilor autoproclamate din Donbas, au complicat poziția Belgradului, anunță serviciul rus al portalului de știri britanic BBC News. Anterior, într-un interviu acordat ziarului german Handelsblatt, Vucic a declarat că, în opinia sa, Putin folosește situația din Kosovo în avantajul său. De exemplu, pe 26 aprilie, Putin a declarat în timpul unei întâlniri cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres, că Rusia a recunoscut independența autoproclamatelor republici populare Donețk și Luhansk pe baza precedentului Republicii Kosovo, a cărei legalitate a deciziei de declarare a independenței a fost recunoscută de Curtea Internațională de Justiție a ONU. Guterres în răspuns i-a amintit lui Putin că ONU nu a recunoscut independența Kosovo. Conform constituției sârbe, Kosovo face parte din Republica Serbia – atât Serbia, cât și Rusia, nu recunoaște independența Kosovo. De asemenea președintele sârb a atenționat că „lucrurile vor deveni mult mai complicate din punct de vedere economic”. Serbia este de acord cu europenii în evaluarea naturii conflictului din Ucraina, dar nu crede în politica de sancțiuni, a explicat Vucic. Vicepremierul sârb Zorana Mihajlovic, a declarat ieri că reducerea dependenței țării de singurul său furnizor de gaze naturale - Rusia, este necesară pentru securitatea energetică a țării.

Portalul japonez de știri Japan Times informează despre alinierea strategiile de securitate ale Japoniei și Statelor Unite. Aceasta înțelegere are loc în contextul în care Japonia intenționează să își actualizeze Strategia de Securitate Națională până la sfârșitul acestui an, iar războiul Rusiei împotriva Ucrainei a generat un nou impuls la Tokyo în direcția consolidării capacităților sale de apărare. Consolidarea acestei cooperări are drept scop, de asemenea, descurajarea a încercărilor de a schimba status quo-ul prin forță în Indo-Pacific, pe fundalul asertivității crescânde a Chinei. Secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a declarat că agresiunea Rusiei are implicații „mult dincolo de Europa”, din cauza provocării pe care o reprezintă pentru ordinea internațională bazată pe reguli. Între timp, comportamentul Chinei amenință să submineze „normele, valorile și instituțiile comune care stau la baza acestei ordini”, a spus el, într-un posibil avertisment cu privire la pretențiile teritoriale a Chinei asupra Taiwanului. Potrivit ministrul apărării japonez Nobuo Kishi, partidul liberal-democrat, aflat la guvernare, a propus recent o creștere substanțială a cheltuielilor pentru apărare - posibil la o sumă echivalentă cu 2% din produsul intern brut, față de 1% în prezent - și dezvoltarea unei capacități de a ataca siturile de lansare a rachetelor de pe teritoriul inamicului. Astfel de propuneri, dacă vor fi incluse în politica guvernamentală, ar marca o schimbare majoră în politica țării orientată exclusiv spre apărare, în conformitate cu Constituția pacifistă postbelică, și ar afecta, de asemenea, forma alianței de securitate Japonia-SUA, veche de zeci de ani.

Unii analiști văd rolul Chinei ceva mai nuanțat. Platforma de opoziție rusă Meduza a lansat un interviu cu politologul german Andreas Heinemann-Grüder. Cea mai importantă concluzie a interviului pare să fie ideea lui Heinemann-Grüder că impasul în câmpul de luptă dintre forțele ruse și ucrainene poate fi rezolvat cel mai bine prin intermedierea unui „mediator al puterii”. În opinia sa, cel mai bun (și singurul) candidat pentru aceasta ar fi China. În ultimele luni, China a rămas neutră în conflict, abținându-se de la votul oricăror rezoluții legate de război în cadrul Națiunilor Unite. Ar fi în interesul chinez să pună capăt războiului, deoarece acesta afectează grav comerțul chinez. În plus, China nu dorește să răspândească ideea că minoritățile din interiorul țărilor pot revendica independența, cum ar fi separatiștii din Ucraina. În acest caz, China se teme de revoltele minorităților din interiorul propriilor granițe, cum ar fi uigurii și tibetanii. În plus, China a căutat un rol mai activ în cadrul Națiunilor Unite în ultimii ani, de exemplu prin participarea la o misiune de menținere a păcii în Sudanul de Sud în 2015. Potrivit lui Heinemann-Grüder, Rusia este obligată să asculte apelurile chineze, deoarece China este singura țară care poate scoate Rusia din criza economică în care se află în prezent. În schimb, China ar câștiga mai multă influență în dezvoltarea rutei de transport de mărfuri din Coridorul Mării Nordului (care trece în mare parte de țărmurile de nord ale Rusiei). Experiența trecută a forțelor de menținere a păcii chineze din Sudan i-ar ajuta pe chinezi să îndeplinească o nouă misiune, iar trupele ruse cu siguranță nu ar ataca niciun personal chinez prezent în Ucraina, conchide Heinemann-Grüder.

Într-un material de analiză al publicației spaniole El Pais, se explică cum războiul inițiat de Rusia împotriva Ucrainei a intrat într-o spirală care depășește ciocnirea dintre două state și riscă să ia proporții internaționale. Potrivit autorului, fiasco-ul militar al președintelui rus Vladimir Putin, moralul victorios al președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky și interesele geostrategice ale președintelui american Joe Biden conduc conflictul către o nouă fază care ar putea fi chiar mult mai gravă, cu reverberații pentru restul continentului european. Cele două părți se confruntă cu o săptămână decisivă, data de 9 mai fiind marcată cu roșu ca posibil punct culminant al ofensivei rusești sau ca pauză pentru negocierile de pace. Însă scenariul cel mai probabil, potrivit surselor din Bruxelles și Washington, este că războiul va dura și că Rusia va menține o escaladare care include tot mai mult amenințarea de a-și folosi arsenalul nuclear. „Guvernul rus adoră aniversările și probabil că ar dori ca 9 mai să fie o piatră de hotar în conflict”, subliniază surse NATO, făcând aluzie la viitoarea comemorare a victoriei URSS asupra Germaniei naziste în 1945. Această dată simbolică, potrivit acestor surse, ar fi propice pentru Kremlin să încerce să-și revendice succesul în invadarea Ucrainei sau să ofere o cale de negociere. „Dar cel mai probabil, Rusia nu va putea face nici una, nici alta. Bătălia continuă și ucrainenii sunt convinși că pot câștiga”, adaugă aceleași surse. Spirala retoricii agresive a guvernului lui Putin și, mai presus de toate, violența sa ne-retorică continuă în ultimele săptămâni, ridicând temeri privind adâncirea conflictului și extinderea ramificațiilor internaționale. Rusia amenință, de asemenea, că va extinde conflictul în Moldova, profitând de prezența așa-zișilor săi pacificatori în regiunea separatistă Transnistria, ceea ce ar deschide un alt front pe flancul de sud-vest al Ucrainei. Pentru prima dată, autoritățile ruse încep să folosească termenul „război” pentru a descrie un conflict pe care până acum l-au descris drept „operațiune militară specială”. 

Ziua Victoriei, probabil una dintre cele mai importante sărbători publice din Rusia, va avea loc pe 9 mai. Într-un interviu acordat British Times Radio, istoricul și traducătorul propagandei de război rusești Ian Garner explică semnificația sărbătorii în contextul războiului din Ucraina. Garner spune că sărbătoarea a fost instrumentalizată de guvernul rus în ultimii doi ani, făcând-o mai degrabă o declarație a puterii și anume a puterii autoritare. Afirmația conform căreia Ucraina este o țară fascistă care trebuie eliberată și curățată sună extrem de bine și se leagă cu povestea victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste în 1945. „În vest”, spune Garner, ne gândim la cel de-al doilea război mondial în termenii „Să nu se mai repete niciodată”… Dar în rusă, au expresia „Putem să o facem din nou”, la propriu. În plus, Garner susține că pierderile dintre trupele ruse în război vor alimenta probabil efortul de propagandă pentru război în jurul datei de 9 mai și, în general, deoarece se potrivește cu povestea mai mare a sacrificiului poporului rus. Garner se așteaptă ca narativul despre războiului actual să fie amplificat de Ziua Victoriei, astfel emoționând o parte din populație pentru a susține retorica „o putem face din nou”. Guvernul va explica probabil populației că toată suferința ca urmare a sancțiunilor occidentale și a folosirii armamentului occidental de către ucraineni împotriva forțelor ruse nu va fi în zadar. În plus, Garner se așteaptă ca guvernul rus să pregătească populația pentru un război lung plin de greutăți și suferințe necesare. Garner crede că propaganda este suficient de puternică pentru a convinge chiar și oamenii bine educați care au urmărit mass-media independentă înainte de război. Dacă întreaga societate din jurul unei persoane îi spune că războiul este necesar, acest lucru în timp va avea un efect puternic chiar și în cazul celor mai critici gânditori. Totuși, Garner nu crede că Putin planifică acțiuni mari, cum ar fi apelul la mobilizarea totală sau desfășurarea de arme nucleare, pe 9 mai, o teamă care a fost prezentă pe rețelele de socializare în ultimele zile. „Chestia cu propaganda este că, prin orice prismă o vei analiza, 9 mai va fi transformată într-o victorie”, conchide Garner.

Materialul de analiză din El Pais de asemenea argumentează că propaganda lui Putin va atinge apogeul în timpul paradei militare programate pe 9 mai, care anul acesta se desfășoară în mijlocul unui nou război. În aceeași zi, UE va comemora aniversarea Declarației Schuman, textul fondator al comunității europene. Iar în Parlamentul European, la Strasbourg, se va încheia conferința despre Viitorul Europei, un exercițiu de reflecție cetățenească care își propune să adapteze Uniunea europeană la realitatea secolului XXI. Unele surse occidentale subliniază că cea mai dură aripă a Moscovei ar fi în favoarea declarării deschise a războiului Ucrainei, mișcare care ar presupune mobilizarea generală a populației adulte ruse pentru o posibilă participare la conflict. În pofida acestui fapt, autorul materialului concluzionează că este o scenă improbabilă: o Europă în război versus forumurile UE de dialog în aceeași zi. Mai mult ca atât, în cheia visului european, este posibil să ne imaginăm și o perioadă postbelică în care o Rusie eliberată de deriva autoritară și cu arsenalul său nuclear supus standardelor internaționale s-ar putea alătura vechiului proiect de construire a unui continent al păcii și prosperității de la Lisabona, până la Vladivostok, menționează autorul. Reconcilierea Germaniei și Franței a părut și ea un vis, atunci când Robert Schuman a optat pentru integrarea europeană în 1950, la doar cinci ani după înfrângerea lui Adolf Hitler, se arată în concluzia articolului.

În această săptămână, materialul de analiză din publicația The Guardian, a îndemnat să ne întrebăm: cum arată de fapt victoria și eșecul în acest război. Autoarea explică că este nevoie de crearea unui forum diplomatic eficient pentru a negocia retragerea în continuare a Rusiei din zonele ocupate din Donbas, o înțelegere asupra viitorului Crimeei, compensarea financiară pentru daunele provocate de aceasta, urmărirea penală a persoanelor care au comis crime de război (procurorul general a înregistrat deja peste 8.000 de cazuri suspecte), perspectiva aderării la UE a Ucrainei și crearea unor forțe armate viabile, compatibile cu NATO, care să poată apăra țara într-o coaliție de națiuni. Și cum ar arăta înfrângerea? Cel mai evident rezultat este un conflict pe termen lung, care ancorează Ucraina într-o zonă gri de instabilitate. Un rezultat neconcludent este inacceptabil, spune autoarea, pentru că încă oferă Rusiei puterea de a cuceri și a anexa mai mult teritoriu din Ucraina. Potrivit analizei, Kremlinul plănuiește o nouă anexare a regiunii Herson sub numele de Tavriya de Nord. Recunoașterea oficială de către Kiev a câștigurilor teritoriale ale lui Putin sub amenințarea armei ar duce la dispariția politică a lui Volodymyr Zelenskiy și va pune în pericol și mai mult statul ucrainean. Victoria nu va fi ușoară, spune autoarea, dar ucrainenii cred din ce în ce mai mult că o pot obține. Obiectivele Ucrainei coincid cu cele ale aliaților săi. Mai exact, aceste obiective sunt acum susținute de o nouă Directivă SUA privind Apărarea Democrației din Ucraina (Ukraine Democracy Defense Lend-Lease Act), în baza căruia guvernul SUA va aloca 33 de miliarde de dolari, orientați pentru sprijin militar. O coaliție de 40 de țări a înființat un grup consultativ permanent de apărare pentru a coordona această asistență. În concluzie, materialul argumentează că victoria Ucrainei ar preveni și viitoarele războaie ale Rusiei. Rusia folosește teritoriile nou cucerite pentru a organiza conflicte ulterioare. Crimeea, de exemplu, anexată de Rusia, a fost indispensabilă pentru operațiunea sa militară din Siria, iar acum pentru atacurile asupra Mariupolului și Hersonului. Entitatea separatistă a Transnistriei din Moldova, susținută de zeci de ani de Rusia, este un depozit de arme de facto, cu o bază militară care ar putea fi folosită pentru a ataca Odesa, iar Belarus este deja folosit pentru a lansa rachete spre Kiev. Rezultatul acestui război fie va duce la un viitor mai luminos, fie va împotmoli milioane de oameni în luptă și mizerie – și nu numai în Ucraina.

Acest material este realizat de Fundația Noroc Olanda și distribuit partenerilor săi media.

Sursa foto: Financial Times